India
Home to the ancient Indus Valley Civilization and a region of historic trade routes and vast empires, the Indian subcontinent was identified with its commercial and cultural wealth for much of its long history. Four of the world’s major religions—Hinduism, Buddhism, Jainism and Sikhism—originated here, whereas Zoroastrianism, Christianity and Islam arrived in the 1st millennium CE and also helped shape the region’s diverse culture. Gradually annexed by the British East India Company from the early 18th century and colonized by the United Kingdom from the mid-19th century, India became an independent nation in 1947 after a struggle for independence which was marked by non-violent resistance led by Mahatma Gandhi.
The earliest anatomically modern human remains found in South Asia are from approximately 30,000 years ago. Near contemporaneous Mesolithic rock art sites have been found in many parts of the Indian subcontinent, including at the Bhimbetka rock shelters in Madhya Pradesh. Around 7000 BCE, the first known neolithic settlements appeared on the subcontinent in Mehrgarh and other sites in western Pakistan.These gradually developed into the Indus Valley Civilisation, the first urban culture in South Asia, which flourished during 2500–1900 BCE in Pakistan and western India. Centred around cities such as Mohenjo-daro, Harappa, Dholavira, and Kalibangan, and relying on varied forms of subsistence, the civilisation engaged robustly in crafts production and wide-ranging trade.
During the period 2000–500 BCE, many regions of the subcontinent evolved from copper age to iron age cultures. The Vedas, the oldest scriptures of Hinduism, were composed during this period, and historians have analyzed these to posit a Vedic culture in the Punjab region and the upper Ganges Plain. Most historians also consider this period to have encompassed several waves of Indo-Aryan migration into the subcontinent from the northwest. The caste system, creating a social hierarchy, appeared during this period. In the Deccan, archaeological evidence from this period suggests the existence of a chiefdom stage of political organization. In South India, the large number of megalithic monuments found from this period, and nearby evidence of agriculture, irrigation tanks, and craft traditions suggest progression to sedentary life.
By the fifth century BCE, the small chiefdoms of the Ganges Plain and the northwest regions had consolidated into 16 major oligarchies and monarchies called Mahajanapadas. The emerging urbanization as well as the orthodoxies of the late Vedic age created the religious reform movements of Buddhism and Jainism. Buddhism, based on the teachings of India’s first historical figure, Gautam Buddha, attracted followers from all social classes; Jainism came into prominence around the same time during the life of its exemplar, Mahavira. In an age of increasing urban wealth, both religions held up renunciation as an ideal, and both established long-lasting monasteries. Politically, by the 3rd century BCE, the kingdom of Magadha had annexed or reduced other states to emerge as the Mauryan Empire. The empire was once thought to have controlled most of the subcontinent excepting the far south, but its core regions are now thought to have been separated by large autonomous areas. The Maurya kings are known as much for their empire building and determined management of public life as for Ashoka the Great’s renunciation of militarism and his far flung advocacy of the Buddhist dhamma.
The Sangam literature of the Tamil language reveals that during the period 200 BCE–200 CE, the southern peninsula was being ruled by the Cheras, the Cholas and the Pandyas, dynasties that traded extensively with the Roman Empire and with west and south-east Asia. In north India during the same time, Hinduism asserted patriarchal control within the family. By the fourth and fifth centuries CE, the Gupta Empire had created a complex administrative and taxation system in the greater Ganges Plain that became a model for later Indian kingdoms.Under the Guptas, a renewed Hinduism based on devotion rather than the management of ritual began to assert itself and was reflected in a flowering of sculpture and architecture, which found patrons among an urban elite. Classical Sanskrit literature flowered as well, and Indian science, astronomy, medicine, and mathematics made significant advances.
De vorba cu Amitabh Bhattacharya
articol scris de Simina Cernat
Oamenii trebuie să aibă și ceva din lumina lunii în ei, să aibă liniște. Poți întrevedea lumina plecând de la un pix.
Am făcut deci, schimb de pixuri. Ca de la profesor la student…sau ca de la om la om. Diferențele de naționalitate, de vârstă, de culoare, ne-au adus față în față. Asemănările și energia din ambele direcții ne-au unit printr-o strângere de mână și un zâmbet sincer.
De după ochelarii cu dioptrii mari, dincolo de privirile călduroase, dl. Amitabh Bhattacharya ne expunea concis, într-o engleză academică, ideile sale despre viață. O lume pașnică mi se revela cu fiecare cuvânt, cu fiecare propoziție. Benaresul căpăta altă formă, începeam să îl privesc din perspectiva acestui indian cult și binevoitor, profesor de jurnalism la Universitatea Hindusă din Benares.
“Când trecutul e omorât pentru prezent, nu mai există viitor. O lume în care oamenii își păstrează trecutul înseamnă o lume bogată. Cele mai vechi clădiri ale occidentalilor nu au mai mult de 700 de ani. Asta pentru că ei mereu distrug trecutul pentru a construi prezentul. Asta îi face un fel de roboți.”
Amitabh Bhattacharya
“Imperialismul” american se extinde văzând cu ochii. În zilele noastre fenomenul amenință și India. Toți vor să îi copieze pe americani. Tinerii indieni visează să studieze în America. Dar până la urmă majoritatea se va întoarce după o experiență de acest fel. Există ceva mai puternic decât ei, ceva care îi cheamă înapoi la tradiții, la stilul indian de viață, la spiritualitate.
Benares…e unul din cele mai vechi orașe din lume. De mii de ani este considerat un oraș sfânt. Și devine din ce în ce mai aglomerat. Pelerini, turiști, sunt mulți care vin special pentru a simți atmosfera unica de aici. Orașul vechi și-a menținunt tradiția, clădirile, locuitorii. Există și aspecte negative. Din cauza creșterii populației, dar neschimbării modului de viață, curățenia e greu de menținut. Trebuie să privești dincolo de aceste aspecte pentru a surprinde farmecul orașului. Oamenii sunt fericiți aici. Se înțeleg între ei, indiferent de religie, sunt mulțumiți cu puținul pe care îl au, zâmbind când cade curentul, împărțind în jurul lor mici bucurii. Probabil de asta vechiul Varanasi încă mai e în picioare, în toată splendoarea și autenticitatea lui.
Profesorul vorbește mult, intră în adâncul lucrurilor și aduce argumente și explicații pentru ce spune. Ideile lui sunt atât de dense, încât mi-e greu să merg doar într-o direcție.
Patrika newspaper, Varanasi – India
Mi se arată o lume în care fiecare se regăsește pe sine, pentru că, în fond, toți căutam aceleași lucruri, indiferent dacă ne rugam la Allah, Shiva sau Dumnezeu. Ideea centrală e aceeași.
S-ar putea oare trăi în armonie cu noi înșine? Ar mai fi șanse pentru oamenii confuzi din marile orașe? Prin ziarul Patrika (înseamnă “hârtie” în limba sanscrită), încearcă să deschidă ochii oamenilor și să îi țină informați pentru numai 2,5 rupii.
Nu am reușit să surprind nici o fărâmă din toată conversația noastră cu Amitabh Bhattacharya. Pe drumul spre hotel deja vedeam cu alți ochi orașul sfânt, Varanasi. Mă simțeam plină de ideile profesorului, dar incapabilă să le exprim atât de bine cum a facut-o el.
La plecare m-a rugat să îi scriu. Probabil va urma o lungă corespondență și dorința de a reveni în Varanasi, pentru a-l revedea.
[nggallery id=22]
Loading ...